Mai întâi, turnarea
Turnarea este un procedeu în care un metal este topit într-un lichid care îndeplinește anumite cerințe, se toarnă într-o matriță și se răcește, se solidifică și se curăță pentru a obține o turnare (parte sau semifabricat) având o formă, dimensiune și performanță predeterminate. Procesul de bază al industriei.
Mădura produsă prin turnare are un cost redus și poate demonstra economia pentru piese cu forme complicate, în special pentru cele cu cavitate interioară complexă; în același timp, are adaptabilitate largă și proprietăți mecanice cuprinzătoare. Cu toate acestea, materialele necesare pentru producția de turnare (cum ar fi metalul, lemnul, combustibilul, materialele de modelare etc.) și echipamentele (cum ar fi cuptoarele metalurgice, mixerele pentru nisip, mașinile de turnare, mașinile de fabricat miezurile, mașinile de nisip care se încadrează, plăci etc.) Este poluat de praf, gaze nocive și zgomot.

Conform metodei de modelare, ea este în mod obișnuit împărțită în:
1 Turnare obișnuită cu nisip, inclusiv tip nisip umed, tip nisip uscat și tip nisip de întărire chimică.
2 Turnarea specială, în funcție de materialul de modelare, poate fi împărțită în piese turnate speciale cu gresie minerală naturală ca material principal de modelare (cum ar fi turnarea de investiții, turnarea argilă, turnarea atelierelor turnate, turnarea sub presiune, turnarea solidă, turnarea ceramică). Etc) și piese turnate speciale cu metal ca material de turnare principal (cum ar fi turnarea metalică, turnarea sub presiune, turnarea continuă, turnarea la presiune joasă, turnarea centrifugală etc.).
Procesul de turnare
1 mucegai (pentru fabricarea metalelor lichide într-un recipient de turnare solidă), mucegaiul poate fi împărțit în tip nisip, tip metalic, tip ceramic, tip noroi, grafit în funcție de materialele folosite; pot fi împărțite în tip de unică folosință și semi-permanent în funcție de numărul de utilizări Și permanent. Pro și contra preparării turnării sunt principalii factori care afectează calitatea turnărilor;
2 topirea și turnarea metalelor turnate, metalului turnat (aliaj de turnare), în principal fontă, oțel turnat și aliaj neferos turnat;
3 procesare și inspecție a turnării, prelucrarea prin turnare include îndepărtarea materialelor străine de suprafață de turnare și de turnare, rafturile de rafinare, burr și burr și alte proeminențe, precum și tratarea termică, modelarea, tratarea anti-rugină și prelucrarea prin așchiere.

În al doilea rând, forjare
Forjarea este o metodă de procesare care folosește o mașină de forjat pentru a aplica presiunea asupra unui semifabricat metalic pentru a se deforma plastic pentru a obține o forjare cu anumite proprietăți mecanice, o anumită formă și o mărime și este una dintre cele două componente principale ale forjării.
Prin forjare, el poate elimina libertatea de turnare și gaura de sudură a metalului, iar proprietățile mecanice ale forjării sunt, în general, superioare celor ale aceluiași material. Pentru piese importante cu încărcătură ridicată și condiții de lucru grave în mașini, se utilizează adesea forjate, cu excepția foilor, profilelor sau pieselor sudate disponibile.
Forjarea este împărțită în:
1 forjare liberă (forjare liberă)
Forța de impact sau presiunea se utilizează pentru a deforma metalul între foile steliți superioare și inferiori (nicovală) pentru a obține forajele necesare, în principal forjarea manuală și forjarea mecanică.
2 forjare în regim închis
Blocul de metal este supus deformării compresive într-o matriță de forjare având o anumită formă pentru a obține o piesă forjată, care poate fi clasificată în forjare, poziționare la rece, forjare rotativă, extrudare și altele asemenea.
Conform temperaturii de deformare, forjarea poate fi împărțită în forjarea la cald (temperatura de prelucrare este mai mare decât temperatura de recristalizare a metalului gol), forjarea caldă (sub temperatura de recristalizare) și forjarea la rece (temperatura normală).
Materialele forjate sunt în principal din oțel carbon și oțel aliat din diverse compoziții, urmate de aluminiu, magneziu, titan, cupru și altele asemenea și aliaje ale acestora. Starea inițială a materialului este barul, lingoul, pulberea metalică și metalul lichid. Raportul dintre suprafața secțiunii transversale a metalului înainte de deformare și suprafața matriței după deformare se numește raportul de forjare. Selectarea corectă a raporturilor de forjare are multe de-a face cu îmbunătățirea calității produselor și reducerea costurilor.


